Un antreprenor care vrea să lase firma copiilor are, în esență, două căi oneste: vânzarea cu preț real sau donația făcută la notar. Niciuna nu scutește familia de regulile obișnuite ale cesiunii, iar varianta de mijloc, vânzarea pe un „preț simbolic”, adună riscurile ambelor fără avantajele vreuneia. Alegerea pornește de la actul pe care părinții și copiii îl încheie în realitate.
În multe familii, discuția începe la masă și se încheie cu fraza „trecem firma pe numele copilului”. Între această frază și un act valabil stau câteva întrebări de drept pe care Cesiune ONRC, site privat de informare despre cesiunea de părți sociale, proiect al ADISAF SRL, le tratează pe o pagină dedicată tranzacțiilor dintre rude. Rândurile următoare le parcurg din punctul de vedere al familiei.
Rudele nu au un regim aparte la cesiune
Prima surpriză pentru familii este că legea nu cunoaște o „cesiune în familie” cu reguli mai blânde. Nu există scutire de agrement pentru copii, soți sau frați. La un SRL, transmiterea între asociați este liberă, dar un fiu care nu este asociat este, juridic, o persoană din afara societății. Intrarea lui cere aprobarea asociaților care reprezintă cel puțin trei pătrimi din capital, dacă actul constitutiv nu prevede altfel.
Când părintele este asociat unic, problema nu se pune. Când firma are și alți asociați, de exemplu un fost coleg cu o participație însemnată, familia are nevoie de acordul lui. Un părinte care deține 60% și își imaginează că hotărăște singur cui lasă părțile sociale descoperă, în acest caz ipotetic, că pragul legal îi depășește participația. Actul constitutiv actualizat se citește, așadar, înaintea oricărei promisiuni făcute copiilor.
Trei acte diferite sub același nume
În vorbirea curentă, totul se numește „cesiune”. Juridic, aceeași operațiune poate fi una dintre trei: o vânzare cu preț real, o vânzare cu preț fictiv ori derizoriu sau o donație. Diferența nu este de etichetă. Fiecare are condiții de formă, efecte între moștenitori și consecințe fiscale proprii.
Materialele Cesiune ONRC subliniază că alegerea ține de natura reală a actului, nu de optimizare. Dacă părintele vrea să primească bani și copilul îi plătește, este vânzare. Dacă părintele vrea să dăruiască, este donație. Familia hotărăște ce vrea să facă, iar notarul și avocatul stabilesc forma potrivită acelei voințe.
De ce „prețul simbolic” creează probleme în loc să le rezolve
Tentația frecventă este vânzarea pe o sumă neînsemnată, socotită mai simplă decât donația. Art. 1665 din Codul civil prevede însă că vânzarea cu preț fictiv sau vădit disproporționat este anulabilă. Un contract anulabil înseamnă o transmitere care poate fi atacată, poate tocmai atunci când relațiile din familie s-au răcit.
Riscurile se adună. Pe lângă anulabilitate, actul poate fi calificat drept donație deghizată, are consecințe succesorale și deschide o analiză fiscală separată. Între rude, prețul se raportează la valoarea de piață, potrivit art. 11 din Codul fiscal. Familia care a ales prețul simbolic pentru a ocoli complicațiile ajunge astfel să le aibă pe toate deodată.
Donația: act autentic și posibilitate de revocare
Dacă intenția este de a dărui, calea este donația, cu regulile ei. Se încheie prin înscris autentic, la notar, sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 1011 din Codul civil. O donație de părți sociale consemnată într-un înscris semnat acasă, la masa din bucătărie, nu îndeplinește această condiție.
Familia trebuie să știe și că donația nu este întotdeauna definitivă. Poate fi revocată pentru ingratitudine, pe cale judecătorească, în termen de 1 an de la data la care donatorul a cunoscut fapta, potrivit art. 1024. Iar donația între soți este revocabilă în timpul căsătoriei, conform art. 1031, ceea ce contează atunci când antreprenorul vrea să treacă părțile sociale soției ori soțului, nu copiilor.
Partea fiscală are două fețe. Primitorul nu are venit impozabil la primirea părților sociale prin donație. La o vânzare ulterioară însă, valoarea fiscală a titlurilor primite astfel este zero, conform art. 94 alin. (9) din Codul fiscal, ceea ce mărește câștigul supus impozitului. Un copil care primește firma în dar și o vinde peste câțiva ani trebuie să cunoască din timp acest efect.
Soțul, soția și părțile sociale dobândite în timpul căsătoriei
Înainte de a se întreba cui dă, antreprenorul are de lămurit ce anume îi aparține. Părțile sociale dobândite în timpul căsătoriei pot fi bunuri comune sau proprii, după caz, iar răspunsul nu se vede din certificatul constatator. Prudent este consimțământul scris al soțului sau al soției, pentru că actul încheiat fără un consimțământ necesar este anulabil, potrivit art. 347 din Codul civil.
În practică, semnătura celuilalt soț închide o portiță prin care transmiterea ar putea fi contestată ulterior. Într-o familie în care toți sunt de acord, ea presupune doar o semnătură în plus; într-una cu tensiuni, lipsa ei poate răsturna întreaga predare a afacerii.
Când primitorul este minor
Uneori planul familiei îi include pe copiii care nu au ajuns la majorat. În acest caz semnează reprezentantul legal, cu autorizările cerute. Regulile diferă după vârsta copilului, iar care sunt autorizările și cine le dă se stabilește la notar, pe situația concretă. La fel se stabilesc forma și calificarea actului: ele nu se presupun și nu se preiau din experiența unei alte familii.
Întrebările de lămurit înaintea drumului la notar
Pregătirea unei transmiteri între generații se reduce la câteva verificări, pe care familia le poate face înainte de prima consultație:
- dacă primitorul este deja asociat sau are nevoie de aprobarea celorlalți asociați;
- dacă se dorește un preț real ori un dar, fără variante intermediare;
- dacă părțile sociale sunt bunuri comune și cine trebuie să consimtă;
- dacă primitorul este major;
- ce urmări fiscale are varianta aleasă, la primire și la o vânzare viitoare.
Pagina despre cesiunea în familie: vânzare, donație și bunuri comune detaliază fiecare dintre aceste puncte, cu articolele de lege citate ca valabile la data documentării. Informațiile Cesiune ONRC sunt generale și nu înlocuiesc notarul, avocatul sau consultantul fiscal. Site-ul este privat și nu aparține instituției ONRC, iar actele propriu-zise se redactează la notar ori printr-un cabinet de avocat.
O firmă construită în zeci de ani merită o transmitere care să reziste și peste alte zeci de ani. Pentru familie, aceasta înseamnă un act care spune adevărul despre ce s-a dorit, semnat de toți cei care trebuiau să consimtă și încheiat în forma cerută de lege.
