Tinitusul este perceperea unui sunet care nu are o sursă externă: țiuit, bâzâit, șuierat, fâșâit sau un zgomot pulsatil, într-o ureche sau în ambele. Este frecvent și, de cele mai multe ori, nu semnalează o boală gravă, dar este un simptom, nu o afecțiune în sine. Un țiuit apărut după un concert trece de regulă în câteva ore sau zile, în timp ce unul persistent merită evaluat de un medic ORL.
Ce este tinitusul și cum se manifestă?
Tinitusul este un sunet perceput doar de persoana în cauză, generat de modul în care urechea și creierul procesează semnalele auditive. Intensitatea variază de la un fond abia observabil în liniște până la un zgomot care tulbură concentrarea și somnul. Mulți oameni îl observă mai ales seara, în camere silențioase, când lipsesc sunetele care îl acoperă în timpul zilei. Tinitusul poate fi continuu sau intermitent și se poate accentua în perioadele de oboseală și stres.
Care sunt cauzele frecvente ale țiuitului în urechi?
Cea mai frecventă cauză a tinitusului persistent este pierderea de auz, fie prin expunere repetată la zgomot, fie prin îmbătrânirea naturală a urechii interne. Alte cauze posibile sunt:
- dopul de cerumen, care blochează conductul auditiv;
- infecțiile urechii medii și lichidul din spatele timpanului;
- unele medicamente, la anumite doze, care pot afecta urechea internă;
- problemele articulației dintre mandibulă și craniu sau tensiunea musculară din zona gâtului;
- afecțiuni ale urechii interne care asociază amețeli și scăderea fluctuantă a auzului;
- cauze vasculare, în cazul tinitusului care pulsează în ritmul inimii.
Medicamentele luate cronic nu se opresc din proprie inițiativă din cauza tinitusului; orice modificare se discută cu medicul care le-a prescris.
Când este tinitusul un motiv de consult rapid?
Tinitusul apărut brusc într-o singură ureche, mai ales împreună cu scăderea auzului, necesită un consult ORL în aceeași zi sau în zilele imediat următoare. Pierderea bruscă a auzului răspunde mai bine la tratament atunci când este abordată devreme. Alte situații care cer evaluare medicală promptă sunt:
- tinitusul pulsatil, care bate în ritmul pulsului;
- asocierea cu amețeli puternice, vertij sau senzație de ureche plină;
- apariția după o lovitură la cap;
- prezența unor simptome neurologice, precum amorțeli ale feței, tulburări de vedere sau dificultăți de vorbire;
- secreții sau durere în ureche.
Mai multe semne care justifică o vizită la specialist sunt prezentate în articolul despre situațiile în care este nevoie de un medic ORL.
Ce investigații face medicul ORL?
Evaluarea începe cu discuția despre debut, caracterul sunetului și expunerea la zgomot, urmată de examinarea urechii, a nasului și a gâtului. Audiograma măsoară pragul auditiv pe frecvențe, iar timpanometria verifică mobilitatea timpanului și presiunea din urechea medie. În funcție de rezultate, medicul poate recomanda investigații imagistice sau consult de altă specialitate. La un tinitus pulsatil, este util ca valorile tensiunii arteriale măsurate corect acasă să fie notate și aduse la consultație.
Cum se protejează auzul de zgomot?
Protecția auzului se bazează pe două elemente: intensitatea sunetului și durata expunerii. Un reper folosit frecvent este 85 de decibeli timp de 8 ore pe zi, iar fiecare creștere cu 3 decibeli înjumătățește durata considerată sigură.
| Sursă de zgomot | Nivel orientativ | Durată de expunere fără protecție |
|---|---|---|
| Conversație obișnuită | 55–65 dB | Fără limită practică |
| Trafic urban intens | 75–85 dB | Câteva ore |
| Bormașină, motocositoare | 90–100 dB | Sub o oră |
| Concert, club | 100–110 dB | Câteva minute |
La căști, o regulă practică este volumul sub 60% din maxim și pauze la fiecare oră. Dopurile de urechi pentru concerte reduc nivelul sonor fără să distorsioneze muzica.
Ce ajută la conviețuirea cu tinitusul cronic?
Când tinitusul nu are o cauză care poate fi tratată, scopul devine reducerea impactului asupra vieții zilnice. Un fond sonor discret, cum ar fi zgomotul unui ventilator sau sunetele naturii, face țiuitul mai puțin perceptibil, mai ales la adormire. Protezele auditive ajută persoanele cu pierdere de auz, pentru că readuc sunetele ambientale. Terapiile psihologice orientate spre gestionarea atenției și a anxietății legate de tinitus au rezultate bune. Pentru o discuție utilă cu medicul, este de folos ca simptomele să fie notate dinainte, după modelul din articolul despre pregătirea unei consultații medicale. Informațiile de aici sunt generale; diagnosticul și tratamentul se stabilesc doar de medic.
