Elasticitatea cererii la preț arată cât de mult se schimbă cantitatea cumpărată dintr-un produs atunci când prețul lui crește sau scade. Dacă o scumpire de 10% reduce vânzările cu doar 3%, cererea este inelastică; dacă le reduce cu 25%, cererea este elastică. Indicatorul explică de ce unele firme își pot crește prețurile fără să piardă clienți, iar altele pierd încasări chiar și la o scumpire mică.
Cum se calculează elasticitatea cererii la preț?
Elasticitatea cererii la preț se calculează împărțind variația procentuală a cantității cerute la variația procentuală a prețului. Rezultatul este aproape întotdeauna negativ, pentru că prețul și cantitatea se mișcă în sensuri opuse, așa că în practică se discută valoarea lui absolută.
- Peste 1: cerere elastică; cumpărătorii reacționează mai puternic decât schimbarea de preț.
- Sub 1: cerere inelastică; cantitatea se schimbă mai puțin decât prețul.
- Egal cu 1: elasticitate unitară; cele două variații se compensează aproximativ.
Economiștii folosesc adesea metoda punctului de mijloc, care raportează variațiile la media dintre valoarea veche și cea nouă, ca rezultatul să fie același indiferent dacă prețul urcă sau coboară.
Cum influențează elasticitatea încasările unei firme?
Când cererea este inelastică, o scumpire crește încasările totale, iar când cererea este elastică, aceeași scumpire le reduce. Încasările sunt produsul dintre preț și cantitate, așa că rezultatul depinde de care dintre cele două variații este mai mare.
| Schimbarea prețului | Schimbarea cantității | Elasticitate | Efect asupra încasărilor |
|---|---|---|---|
| +10% | −5% | 0,5 (inelastică) | cresc cu aproximativ 4,5% |
| +10% | −10% | 1 (unitară) | scad cu aproximativ 1% |
| +10% | −20% | 2 (elastică) | scad cu aproximativ 12% |
| −10% | +15% | 1,5 (elastică) | cresc cu aproximativ 3,5% |
Calculul arată doar încasările, nu profitul. O reducere de preț care aduce mai mulți clienți poate crește încasările și totuși micșora marja, motiv pentru care decizia se ia împreună cu analiza costurilor, la fel ca în cazul semnelor că o afacere are nevoie de un nou model de prețuri.
Ce face cererea unui produs să fie elastică sau inelastică?
Cererea este cu atât mai elastică cu cât produsul are mai mulți înlocuitori, cântărește mai mult în buget și poate fi amânat mai ușor. Factorii principali sunt:
- Existența înlocuitorilor: o marcă de cafea are cerere elastică, pentru că se poate trece la alta; cafeaua în general are cerere mai puțin elastică.
- Ponderea în buget: scumpirea unui produs ieftin, cumpărat rar, trece aproape neobservată; scumpirea chiriei sau a unei mașini se simte imediat.
- Necesitatea: alimentele de bază, medicamentele și energia au cerere mai puțin elastică decât vacanțele sau mesele la restaurant.
- Orizontul de timp: pe termen scurt, consumatorii au puține opțiuni; în câțiva ani își pot schimba obiceiurile, locuința sau mijlocul de transport.
Ce produse au, de obicei, cerere inelastică?
Cerere inelastică au, de regulă, produsele fără înlocuitori apropiați și cele de care oamenii au nevoie zilnic: carburanții pe termen scurt, energia electrică, sarea, pâinea, medicamentele esențiale sau tutunul, unde intervine și dependența. Din acest motiv, statele aplică accize tocmai pe unele produse cu cerere inelastică, precum carburanții, tutunul și alcoolul: taxa aduce venituri stabile, pentru că vânzările scad relativ puțin. Felul în care asemenea măsuri se reflectă în economie este tratat în articolul despre politica fiscală și efectele ei.
Ce alte tipuri de elasticitate se folosesc în economie?
Pe lângă elasticitatea la preț, se mai folosesc elasticitatea la venit și elasticitatea încrucișată. Prima arată cum se schimbă cererea când crește venitul: la bunurile normale cererea crește, iar la cele numite inferioare scade, pentru că oamenii trec la variante mai scumpe. A doua arată cum reacționează cererea pentru un produs la prețul altuia: pozitivă pentru înlocuitori, precum untul și margarina, negativă pentru produsele complementare, precum imprimantele și cartușele.
Cum se folosește elasticitatea în deciziile de zi cu zi?
Pentru o firmă, elasticitatea se estimează practic din istoricul propriu: se compară vânzările înainte și după o schimbare de preț, în perioade comparabile, fără promoții suprapuse. Un test pe un singur produs sau într-un singur magazin dă indicii fără riscul unei scumpiri generale. Pentru o gospodărie, conceptul explică de ce în perioadele cu inflație ridicată bugetul se reduce întâi la cheltuielile amânabile, iar cele de bază rămân aproape neschimbate. Alegerea dintre a plăti mai mult sau a renunța este, în fond, o aplicare a costului de oportunitate.
